Recenzie Edenbrooke


Sunt atat de bucuroasa sa va spun ca Edenbrooke a fost si este o idee geniala! Stiu, tot spun cuvantul asta! Nici nu stiu de unde sa incep. Cel mai interesant lucru, este ca actiunea se petrece in epoca vintage, la asazisul conac Edenbrooke, care, dupa descrierile unei tinere pe nume Marianne, seamana cu Raiul. Marianne e o fata simpla, de la tara, in varsta de 17 ani. Mama ei a murit intr-un accident de calarie, iar tatal ei a parasit-o, lasand-o in grija bunicii ei. Femeia cu bani multi, adica. Marianne are o sora geamana, pe nume Cecilly. Bai si cat mi-a placut de fata asta! Cu toate ca sunt gemene, personalitatile lor difera ca de la cer la Pamant. Marianne e fata timida, care nu stie sa flirteze cu niciun gentleman, care roseste de fiecare data cand aude un compliment, careia ii place sa calareasca, sa picteze si mai ales sa se lase purtata de val, pe cand Cecilly, ea e fata eleganta, cu bratele intinse catre Londra, teatru, spre iubire, spre fluturatul din gene in fata unui gentleman si mai ales, cu bratele deschise spre o casnicie cu un domn bogat si chipes. Asa ca Philip. Faza este ca, Marianne e invitata la conacul Edenbrooke cu o saptamana inainte de a veni si sora ei geamana. Astfel, in acel timp, reuseste sa creeze o prietenie destul de stransa cu sir Philip, singurul fiu al lui lady Caroline. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu